vineri, 13 ianuarie 2017

Clestele pentru ceapraz

Ceaprazuirea fierastraielor

    Este operatia de inclinarea alternativa a dintilor fierului de fierastrau pentru a realiza rostul, adica 'cararea', astfel incat fierul fierastraului sa nu ramana blocat in lemn. 
   Cel mai des intalnit ceapraz este cel la care un dinte este inclinat spre stanga iar urmatorul spre dreapta. Atunci cand folositi fierastraului pentru a taia precis la marcaj, pe o mana sau pe alta, atunci ceaprazul se face pe o parte sau pe cealalta. De exemplu, daca doriti sa faceti o taiere precisa, la marcaj, se foloseste o lama de fierastrau cu ceaprazul facut pe interior, adica pe partea unde lemnul taiat se indeparteaza. Pentru asta dintii lamei se inclina doar pe o parte, pe cand pe cealalta parte dintii raman drepti.
   Pentru fierastraiele mari, cu dintii mari, sau joagare, folosite doar pentru taierea lemnului de esenta moale, ceaprazuirea se face 'stanga-dreapta-drept' si se poate inclina doar jumatatea din varf a dintelui. Pentru lemnul de esenta tare ceaprazuirea se face doar 'stanga-dreapta'.




    Daca lama fierastraului este noua, nefolosita, cu dintii drepti, se recomanda sa se ascuta intai si apoi sa se faca ceaprazul, cu inclinarea dintilor pe toata lungimea lor daca dintii sunt mici si fierastraul se foloseste in special la taierea lemnului nou. Daca folositi fierastraul pentru a taia lemn uscat si/sau furnir atunci se poate face si inclinarea dintilor de la jumatate. Daca lama este deja folosita, improspatati intai ceaprazul si apoi faceti ascutirea dintilor. Daca lama este ceaprazuita de la jumatatea dintilor, atunci ascutirea lor duce la deformarea geometriei dintilor. Singurul inconvenient este ca trebuie sa depuneti un efort mai mare la urmatoarea operatie de ascutire.






   Pentru a efectua ceaprazul bunicul folosea un platband taiat putin in adancime, pe care il punea pe dinte si apoi il inclina la stanga sau la dreapta. Operatia era migaloasa si necesita multa atentie si timp. Acum sunt destule dispozitive si clesti care sa faca operatia usoara si precisa.


Scule si modalitati vechi ptr facut ceaprazul

   Avantajele de a folosi clestele de ceapraz sunt multiple, se asigura uniformizarea unghiului de inclinare a dintilor, operatia devine mai rapida si eficienta, se poate controla unghiul de inclinare a dintilor etc.....

    
   







Pietre ascutit

Pietre abrazive pentru ascutit

Articolul este preluat integral de pe http://pietre-ascutit.blogspot.com

     Instrumentele pentru ascutit sunt destinate obtinerii unui tais cat mai aproape de ideal , tais fin si fara bavuri, formand un unghi de ascutire adecvat materialelor de taiat si felului de utilizare al uneltelor respective (unghiul de ascutire este unghiul diedru dintre cele doua plane ce se intersecteaza formand taisul). 
     De mii de ani  oamenii au folosit diverse pietre existente in natura pentru ascutirea armelor si uneltelor. Desigur, unele pietre s-au dovedit mai bune decat altele, dar majoritatea pietrelor din natura sunt inutilizabile pentru ascutit. Pietrele naturale tind sa aiba o granulatie medie spre fina. Este destul  de greu de gasit o piatra naturala foarte abraziva şi cu granulatie grosiera. Din acest punct de vedere, pietrele naturale fine  şi medii vor fi bine complementate de pietrele artificiale grosiere, ieftine si usor de procurat.   
    Din categoria instrumentelor care pot fi si trebuie ascutite cu o piatra de ascutit fac parte foarfecele, coasele, cutitele, aparatele de ras , daltile si rindelele. 
    Pietrele si dispozitivele de ascutit sunt intalnite intr-o gama larga de forme,  dimensiuni  si compozitii. Acestea pot fi plate, pentru a ascuti taisuri plate sau pot avea forme diferite pentru a ascuti taisuri mai complexe cum ar fi cele pentru taisuri curbe sau profilate..                 Acestea pot fi compuse din materiale naturale, de cariera, sau din materiale artificiale.Pietrele au granulatii diferite in functie de tipul de prelucrare pentru care sunt destinate – degrosare, abraziune medie, finisare, super finisare ( lustruire ).Granulatiile materialelor abrazive ce formeaza pietrele abrazive determina tipul de prelucrare pentru care este recomandata. Cu cat granulele sunt mai mari, cu atat piatra este mai grosiera, respectiv , cu cat granulele sunt mai mici, cu atat piatra este mai fina. In general, cu cat este mai  fina granulatia, cu atat este mai dens materialul, lucru ce duce la o finisare mai buna a taisului uneltei. In principiu, granulatia este reprezentata printr-un numar intre 40 şi 15,000.      O valoare sub 1,000 a acestui numar desemneaza o piatră grosiera. O valoare peste 5,000 desemneaza o piatra fina. Pietrele cu granulatie medie se incadreaza in intervalul 1,000 – 5,000. Gresiile mai fine ascut mai incet deoarece indeparteaza  mai putin material. O piatra foarte buna de ascutit va avea o concentratie mare de particule abrazive (> 20%) intr-un liant de duritate mai mica (pentru a se eroda treptat la ascutire si a expune noi particule abrazive), dar nu foarte mica (pentru a nu fi foarte sfaramicioasa piatra in ansamblu).     Pietrele abrazive  naturale sunt mai putin frecvente decat erau cu ceva timp in urma, deoarece cele mai cunoscute cariere naturale au fost de mult epuizate, si nu s-a mai depus nici un efort pentru descoperirea altora noi odata cu ascensiunea concurenta a  prafului de pusca si a chimiei industriale, care au inlaturat importanta militara a barilor de ascutit, si a ascensiunii industriei materialelor abrazive, care a permis producerea in masa a pietrelor artificiale. De exemplu, legendarele mine Honyama, din Kyoto, Japonia au fost inchise din 1967 si nu mai exista in prezent decat o singura mina, in Belgia, de unde inca se mai extrag pietrele belgiene (coticule) de culoare albastra. Acest deficit face ca pretul unei pietre de ascutit naturale de buna calitate sa fie foarte mare.Pietrele naturale de o calitate mai slaba au probleme in ceea ce priveste marimea granulatiei pe care acestea o contin, continutul de particule abrazive scazut ducand la o ascutire mai lenta , la o inconsistenta in duritate, la implicarea unor particule straine mari din materialul altei pietre, la  crapaturi si alte astfel de imperfectiuni naturale. 
     Pietrele moderne, realizate prin procedee industriale - pietrele sintetice - au in general aceeasi calitate pe care o au pietrele naturale si sunt deseori considerate superioare din punct de vedere al performantei de ascutire, datorita constantei dimensionale a particulelor si constantei in calitate a materialelor, permitand producerea in mod repetat de sarje de pietre cu aceleasi proprietati. De exemplu, proportia de  particule abrazive si liant, poate fi controlatq pentru a face piatra sa taie mai rapid sau mai incet, in functie de destinatia pietrei. 
     Pietrele naturale sunt de asemenea deseori apreciate pentru frumusetea lor naturala si pentru faptul ca se gasesc foarte rar, capatand valoare ca obiecte pentru colectionari. Mai mult decat atat, fiecare piatra naturala este diferita si sunt rare pietrele naturale care contin particule abrazive care sa aiba numerele de granulatii care sunt intalnite acum in pietrele de ascutit  artificiale – se stie ca unele pietre de apa japoneze pot ajunge la granulatii mai mari de  5000, 7500, sau chiar 12000 . Cel mai scump model de piatra abraziva naturala este piatra Shapton cu o granulatie de 30,000 (desi particule abrazive de diamant cu o granulatie de cateva sute de mii, exista in mod normal ca suspensie sau pudra uscata).    
     Pietrele abrazive sintetice sunt realizate prin sinterizarea pulberilor metalice, ceramicii si argilei,chiar sub punctul lor de topire. Japonezii foloseau in mod traditional pietrele de ascutit imbibate cu apa ( utilizarea uleiului pe o piatra de apa ii reduce acesteia eficienta). Ei au folosit aceasta metoda timp de multe sute de ani, si asa au aparut in mod natural primele pietre.    
    Geologia Japoniei a oferit un tip de piatra care este compusa din particule fine de silicat cu o baza de argila. Aceasta este oarecum mai fina decat novaculite. Pietrele japoneze sunt de asemenea de origine sedimentara. Cele mai cunoscute sunt in mod obisnuit obtinute din carierele din  districtul Narutaki,  la nord de Kyoto.      
     Ascutitul uneltelor se face in general cu diferite tipuri de pietre de ascutit. Pietrele de ascutit sunt disponibile sub forma de gresii grosiere sau de  calitate superioara si pot fi descrise ca fiind  grosiere sau fine. Arkansas, SUA este o sursa traditionala pentru pietrele de honuit, care sunt folosite cu apa sau ulei de honuit. India este o alta sursa pentru aceste pietre.Barile abrazive din ceramica fina sunt de asemenea  folosite datorita stabilitatii dimensionale. Pietrele de apa japoneze ( atat cele artificiale cat si cele naturale ) sunt disponibile intr-o gama larga de granualtii. Inainte de a fi folosite, sunt imbibate cu apa. Amestecul de apa si material abraziv indepartat de pe piatra in timpul operatiunii de ascutire, formeaza o pasta, care ajuta la lustruirea lamei. Exista pietre moi, cu care se freaca in prealabil pietrele de ascutit fine, pentru a forma o pasta de super finisare la suprafata pietrelor.Aceste pietre moi, sunt mai scumpe decat pietrele de slefuit.     
     Sunt de asemenea disponibile barile placile sau corpurile abrazive acoperite acoperite cu un strat de dimant, cu un suport metalic sau din plastic. Ascutirea uneltelor cu pietre diamantate poate fi o procedura prin care se poate economisi mult timp in procesul de ascutire. Diamantul este cea mai dura substanta cunoscuta de om, care poate fi gasita in mod natural si astfe poate fi folosit pentru a ascuti aproape orice material. Pietrele de ascutit diamantate sunt o unealta excelenta pentru aplatizarea  pietrelor de apa. Folositi o piatra diamantata grosiera si desenati cu un creion cruciulite pe suprafata pietrei de apa pentru a decide  cand sa terminate  procesul de ascutire.
      Intr-o  piatra de diamant este de preferat  diamantele monocristaline in schimbul  diamantelor policristaline. Ele sunt aproape de doua ori mai scumpe, dar dureaza mult mai mult.
      La concurenta cu pietrele naturale, exista si pietre artificiale, ceramice, pentru finisare si super finisare. Pietrele ceramice au o durata de viata mai lunga decat pietrele naturale, sunt mai usor de producrat si se pot folosi atat uscate cat si umede.
      Pasionatii de cutite  folosesc din ce in ce mai des pietrele diamantate pentru degrosare si prelucrare medie si pietrele ceramice pentru finisare si superfinisare datorita multiplelor avantaje ce le prezinta acestea. Traditionalistii, prefera din motive legate de traditie sau obisnuita personala utilizarea pietrelor de apa sau de ulei, atat artificiale cat si naturale.

joi, 12 ianuarie 2017

Dispozitive pentru ascutitul drept al daltilor si/sau cutitelor de rindea

Dispozitive ajutatoare

     Pentru a ajuta meseriasii si lucratorii casnici care folosesc destul de des cutitele de taiat lemn a daltilor si a rindelelor, producatorii au creat o diversitate de scule si dispozitive pentru a face ascutirea lor un proces usor si precis.
     Aici vom vorbi pentru cei care inca prefera sa-si ascuta cutitele manual, pe suport abraziv sau piatra de ascutit, fie ea lubrefiata pe ulei sau apa. Acest articol a aparut din necesitate si pentru familiarizare, deoarece, atunci cand m-am intalnit prima oara cu aceste scule, in targurile de vechituri, nu am stiut la ce folosesc, si a necesitat cautare si documentare.
     Cel mai utilizat este carutul care aluneca printr-o miscare repetitiva de dus-intors pe piatra si este disponibil, datorita designului cat si a reglarii distantei dintre falci, atat pentru daltile cele mai inguste cat si pentru cutile de rindea cele mai late. De obicei este insotit de un dispozitiv sau de o rigla gradata care ajuta la reglarea unghiului de ascutire. Cateva imagini culese din on-line sunt mai sugestive decat o mie de cuvinte:




Sablonul de reglare a unghiului de ascutire la care fiecare latura a pentagonului are un unghi specific.


   

     Un alt design al dispozitivului unde se observa surubul de reglaj al distantelor dintre falci ceea ce permite folosirea lui atat pentru dalti cat si pentru cutite de rindea. Se poate observa si sablonul  improvizat facut de meserias pentru stabilirea precisa a unghiului de ascutire (25"- 30").






Alte forme pentru aceeasi intrebuintare:






Si dispozitive facute manual, fiecare dupa chipul, necesitatea si inspiratia creatorului:




 


Si la final, o menghina de mana specializata pentru ajutorul la ascutirea lamelor inguste folosite la razuit:



    Mod de folosire: aceste dispozitive se folosesc in special pentru ascutirea primara a cutitelor, sau pentru repararea partii taioase, printr-o miscare repetitiva de dute-vino pe suport abraziv sau pe piatra de ascutit, lubrefiate cu apa sau ulei. Daca, din obisnuinta sau din graba, faceti miscari energice a lamei pe abraziv, asigurativa ca controlati temperatura lamei prin imersie in lichidul de lubrefiere.            Dupa ce partea ascutita devine plana si regulata se poate trece la faza finala de ascutire. Pentru aceasta se foloseste suport abraziv cu cifra mare sau piatra naturala fina (lubrefiata cu apa sau ulei), prin miscari circulare sau in opt. Trebuie sa va asigurati ca lama sta permanent in contact, pe intreaga suprafata a partii de ascutit, cu partea abraziva. In final, pentru a curata bavura de pe cutit faceti cateva miscari circulare cu lama si pe partea opusa, neascutita, dar cu un unghi al lamei cat mai mic.
     Succes!

Surse: www.leevaley.com
           www.woodandshop.com
           google search

vineri, 6 ianuarie 2017

Improspatarea si reconditionarea argintariei

Intretinerea obiectelor din argint sau placate cu argint


    Folosirea tacamurilor din argint sau placate cu argint este fara indoiala o placere rafinata de care din ce in ce mai multi oameni se bucura. Pe langa nota eleganta si nobila pe care o dau, aceste tacamuri au si calitati curative, pe care le puteti usor descoperi la o simpla cautare Google. Aici insa ne vom opri doar asupra procesului de improspatare si curatare a obiectelor din argint sau placate cu argint pe care le folosim, sau nu, zilnic. 



   Dupa fiecare folosire obiectele se spala bine cu apa calda si se sterg cu o carpa moale, absorbanta. E recomanadat ca dupa spalare sa se pastreze invelite intr-un material nou din bumbac. Daca incep sa apara "umbre" de patina atunci le puteti freca cu carpa pana devin clare din nou.
   Pentru obiectele pe care nu le-ati folosit mai mult timp si prezinta pete de patina intunecata, situatie mai des intalnita la argintul pastrat expus mai mult timp (chiar si intr-o vitrina inchisa), folositi pentru curatire doar solutii antioxidante pe care le gasiti in comert sau eventual la magazinele din online. Sunt solutii de imbaiere (recomandate pentru piesele mici), paste de lustruit, sau servetele imbibate cu solutie de curatare. Pastele pentru lustruit sunt cele mai populare. Ele se intind cu o carpa pe obiect, se lasa aproximativ 10 minute pana pasta incepe sa se usuce, dupa care, cu aceasi carpa muiata in pasta, se freaca obiectul. Pentru locurile mai greu accesibile cu carpa se poate folosi o periuta, ca si cea de dinti. Dupa curatire se spala bine cu apa cu sapun, apoi se limpezeste, iar la final se usuca obiectul cu carpa absorbanta si se depoziteaza invelit bine strans in material nou din bumbac. Este recomandat ca pentru fiecare solutie pe care urmati sa o folositi, sa cititi si sa urmati cu atentie instructiunile de folosire. 
   Pentru a reda luciul si stralucirea specifica argintului se poate folosi o panza mai dura (in), sau o pasla cu care se freaca obiectul pana ii revine luciul. Sau se pote folosi un polizor cu un disc de pasla si pasta de lustruit care ar face munca mult mai usoara. Dar pentru asta este mai bine sa apelati la ajutor calificat.
    Exista pe piata si dispozitive cu ultrasunete de curatat obiecte mici. Cel folosit de noi a fost eficient la indepartarea mizeriilor depuse in locuri greu accesibile, dar nu a avut rezultat satisfacator la indepartarea patinei. 
   Doar timpul si experienta pot sa va raspunda la intrebarea care dintre aceste solutii este cea mai buna alegere pentru dumneavoastra!
  



   Mai sunt o serie de retete de casa, combinatii de chestii pe care le are oricine prin bucatarie, dar pe care ne rezervam dreptul de a nu le recomanda aici chiar daca unele dau rezultate uneori! (exemple: lamaie, tamarid, fiertura de aluminiu cu bicarbonat sau cu sare etc) 
   
    Va recomandam cu tarie sa NU FOLOSITI NICIODATA la curatirea obiectelor din argint sau placate cu argint a substantelor abrazive, gen cenusa, pasta de dinti, tix, sau alte prafuri sau paste facute sa curate depunerile de prin bucatarie. Aceste solutii abrazive nu fac decat sa zgaraie suprafata argintului, dandu-i un aspect curat dar laptos, pierzand calitatea de "oglinda" si luciu, specifice lui. Pentru obiectele placate cu argint situatia este mai disperata intrucat incet, incet se distruge acoperirea de argint si se ajunge la metalul de dedesubt.



   INDICIU: Daca obiectele din argint pe care le aveti sunt in stare buna, atunci veti observa ca patina de pe ele este de nuanta galbena, aurie, limpede. Daca patina este precum o umbra, sau neagra, atunci sa stiti ca argintul este zgariat si patina este de fapt mizerie care s-a depus intre zgarieturi.
   Succes!

marți, 29 noiembrie 2016

Briceagul British Royal Army



Briceagul British Army




       La inceputul anilor 1900, a fost initiat patentul 6353/1905 care prevedea un briceag cu lama, deschizator de conserve, dispozitiv de facut noduri (marlin spike) si inel de agatat din alama. Acesta a fost pus la dispozitia armatei. Piesele au fost fabricate la Sheffield, cu marca Broad Arrow (marcaj al  Ministerului de Razboi - "War Department" ) si aveau maner din corn de cerb. Ele au fost folosite pentru prima data de trupele British Army in India.    



    La 1913, chiar inainte de inceperea Marelui Razboi, au fost aduse imbunatatiri: calitatea otelului a fost imbunatatita, au fost marite dimensiunile lamelor si manerul a inceput sa fie facut din os sau corn negru. Au aparut mai multi producatori, marea majoritate localizati in Sheffield iar bricegele au fost distribuite intregii armate regale, atat Royal Navy cat si Army. Pe timpul razboiului au aparut mai multe modele, unul  fara deschizatorul de conserve si/sau fara desfacatorul de noduri (marlin spike), cu maner din nichel, otel sau fibra(panza tratata si intarita). 





     In 1939 apar noi modele, cu maner din aliaj pe care apare (la unele piese) numele detinatorului si/sau numele unitatii din care face parte, iar la unul din capete este montat un cap de surubelnita. Incepand cu 1941 inelul de prindere nu se mai fabrica din alama ci se face din otel. Dupa razboi manerele incep sa fie facute din bexoid (un plastic negru mai dur).





     Productia continua pana in 1950. De-a lungul celor 50 de ani de productie bricegele au fost facute pentru intreaga armata a imperiului britanic, atat pentru militari cat si pentru personal civil care deservea armata.
     


SURSE Informatii: internet (britishblade.com, multitool.org);
              Foto: internet (photobucket.com), colectie personala;

luni, 31 octombrie 2016

Rindeaua Bailey

      La inceputul anilor 1860 Stanley cumpara de la Leonard Bailey patentul de rindea reglabila din metal, care se fabrica si azi, cu unele mici modificari. Pe langa Stanley, rindeau metalica reglabila a mai fost fabricata si de Record, Rapier etc, in USA, Canada, UK, Australia, chiar si Franta. Astazi se produc, fara brand, si in China si India, dar de o calitate indoielnica.






     MODELELE BAILEY FABRICATE DE STANLEY DUPA DIMENSIUNEA TALPII SI A LATIMII DE TAIERE:

    Nr.1 RINDEA DE BANC MICA; lungime talpa 14cm, latime de taiere 3,2cm.  Este o scula cu care se lucreaza usor cu o mana, folosita pentru finisare sau pentru formarea ucenicilor. Este o piesa rara, scumpa si cautata de colectionari.

    Nr.2 RINDEA DE BANC MICA, lungime talpa 17,8cm, latime de taiere 4,1cm. Folosita pentru netezire si ultimele finisaje inainte de smirgheluire sau pentru lucrari mici. Modelul Nr C2 are talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.






Modelul de talpa C ondulat pentru o alunecare lina pe lemn


    Nr.3 RINDEA DE BANC MEDIE, lungime talpa  20,5cm, latime de taiere 4,4cm. Foarte utila pentru finalizare, lucru la piese de mici dimensiuni si pentru netezirea lacrima a unor zone localizate in camp. Modelul Nr. C3 are talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.

    Nr.4 RINDEA DE BANC MARE, lungime talpa 23cm, latime de taiere 5,1cm. Este cea mai folosita dintre dimensiuni, aplicabila la cele mai multe din operatiunile de tamplarie, in special pentru piesele de mobilier, Pentru lemnul de esenta tare si pentru esentele exotice trebuie echipata cu un cutit ascutit la 50grade care sa ajute la reducerea ruperii a fibrei curbe. Este modelul cel mai fiabil din categoria rindelelor mari.
    Pentru rindeluirea de subtiere lama se ascute curb, ca un sector de cerc cu raza cuprinsa intre 30 si 40 cm, in functie de adancimea dorita, cu un unghi de ascutire intre 25 si 30 de grade.
    Au existat modele cu sistem de ungere cu ulei a lemnului prin gauri in talpa rindelei (si la modele Nr.5). Modelul Nr.A4 a fost fabricat din aluminium prin anii 30, s-a renuntat la el deoarece oxideaza usor si lasa urme pe lemnul lucrat si se deforma usor la lovire. Model Nr.C4 are talpa ondulata pentru o alunecare mai lina. Model Nr.S4 a fost fabricat din otel presat, mai dur, mai greu si mai rar.

    Nr.4,5 RINDEA DE BANC MARE, lungime talpa 25,5cm,  latime de taiere 6cm. Este un model creat de Stanley, cu ceva mai mult metal si cu o lama mai lata pentru o eficienta mai mare, facut pentru cei ce lucreaza mobilier la scara mai mare.
    Pentru rindeluirea de subtiere lama se ascute curb, ca un sector de cerc cu raza cuprinsa intre 30 si 40 cm, in functie de adancimea dorita, cu un unghi de ascutire intre 25 si 30 de grade.
    Exista si modelul H mai putin cunoscut, mai greu, fabricat in timpul WW2 (marcat cu H dupa numar). Model Nr.C4,5 are talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.

    Nr.5 RINDEA JACK, lungime talpa 35,5cm, latime de taiere 5,8cm. Cel mai popular model la clasa lui de marime, ideal pentru prima mana de indreptare si pentru incepatori. Recomandat pentru lucrari in gospodarie.
     Pentru rindeluirea de subtiere lama se ascute curb, ca un sector de cerc cu raza cuprinsa intre 30 si 40 cm, in functie de adancimea dorita, cu un unghi de ascutire intre 25 si 30 de grade.
     Exista si modele cu dimensiuni si greutati apropiate si Modelul C5 cu talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.

    Nr.5,5 RINDEA JACK MARE, lungime talpa 38cm, latime de taiere 5,7 – 6cm, model creat pentru momentele cand esti nevoit sa inlocuiesti masina de rindeluit electrica sau abrichtul.
    Pentru rindeluirea de subtiere lama se ascute curb, ca un sector de cerc cu raza cuprinsa intre 30 si 40 cm, in functie de adancimea dorita, cu un unghi de ascutire intre 25 si 30 de grade.

    Nr.6 RINDEA FORE, lungime talpa 45,72 cm, latime de taiere 6,04cm. Model folosit mai mult la imbinari sau de catre cei pentru care un Jointer este prea mare.
    Pentru rindeluirea de subtiere lama se ascute curb, ca un sector de cerc cu raza cuprinsa intre 30 si 40 cm, in functie de adancimea dorita, cu un unghi de ascutire intre 25 si 30 de grade.
    Exista si modele cu greutati si dimensiuni apropiate si Model C6 cu talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.

    Nr.7 RINDEA JOINTER, (pentru imbinari) lungime talpa 56cm, latime de taiere 6,04cm. Model folosit pentru a face drept (o margine) si plan (o suprafata). Exista si Modelul C7 cu talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.

    Nr.8 RINDEA JOINTER MARE, (pentru imbinari) lungime  talpa 61cm, latime de taiere 6,7cm. Denumita si ridea taur, datorita greutatii si marimii sale, este ideala pentru oameni puternici sau cei profesionisti, deoarece odata ce se afla in miscare doreste sa ramana in miscare! Exista si Modelul C8 cu talpa ondulata pentru o alunecare mai lina.


Elementele componente si de reglare la rindeaua model Bailey de la Stanley



Imagini pentru rindea bailey stanley scule vechi 


1A. - sistemul de taiere:
1. - lama de taiere;
2. - capul lamei de taiere;
3. - surub de fixare.
4. - parghia lamei de taiere;
5. - surub de fixare al parghiei;
6. - corpul de avans, broasca;
7. - parghia Y de ajustare a avansului broasca;
8. - piulita de ajustare a avansului broasca;
8x. - axul de avans;
9. - tija de reglaj stanga-dreapta a lamei;
10. - suruburile de fixare a corpului de avans, broasca;
11. - manerul mare;
12. - manerul mic, lipseste la modelele Nr.1 si 2;
13. - tija si piulita de fixare a manerului mare;
14. - tija si piulita de fixare a manerului mic;
15. - surubul secundar de fixare a manerului mare, existent numai la modelele mari;
16. - corpul rindelei;
46. - surubul de reglare a avansului corpului de avans, broasca.


Mai multe detalii despre evolutia modelului de-a lungul timpuli, la Stanley aici


SURSE Informatii: internet
              Foto: internet

marți, 18 octombrie 2016

Despre binocluri si lunete


Articolul este preluat in intregime de aici !

     In aceasta rubrica vreau sa fac o descriere mai larga a tipurilor de binocluri. Foarte multe multe dintre ele le-am testat personal, despre altele mi-am facut o parere discutand cu persoane care le-au detinut (vanatori, ornitologi, militari, astronomi, marinari si persoane fara un interes aparte dar care totusi folosesc binoclul fara prea multe pretentii de la el). Deasemenea de multi ani am avut contacte cu multi critici de optica cu care am schimbat pareri si experiente cat si contacte cu firmele producatoare de la care am cerut informatii, sfaturi si completari.
     Intrucat printre altele, ma ocup de ani de zile cu comertul de binocluri, lunete terestre si lunete de vanatoare, am avut posibilitatea sa tin in mana majoritatea binoclurilor existente pe piata, de la modele din WWII pana la cele moderne, sa vad care dintre ele au o tendinta de a se reintoarce la reparat si care par sa tina o viata.
     Unii dintre dvs. probabil ca sunteti familiarizati cu acesti termeni altii nu. Sper in primul rand sa fie de folos celor care doresc sa isi achizitioneze un binoclu dar nu sunt siguri in ce priveste alegerea perfecta.

BINOCLU ABC 

    Exista practic doua tipuri de binocluri:
    Binocluri cu prisme Porro (are forma de M) si binocluri cu prisme Roof (are forma de H). In trecut toate binoclurile aveau prisme Porro. In ultimii ani au aparut insa noile versiuni de roof prisme a caror idee a fost mai intai de toate sa creeze binocluri mai mici si mai usor de manevrat. In ce priveste calitatea optica a celor doua tipuri, nu exista astazi nici o diferenta (unii sunt insa in continuare de parere ca binoclurile Porro au o perceptie stereoscopica mai mai buna datorata distantei dintre lentile). Binoclurile Porro sunt in continuare mai mari pe cand celelalte mai mici. Pretul la binocluri Porro este intotdeauna mai scazut decat la celelate asa ca daca esti dispus sa cari cu tine un binoclu mai mare si mai greu poti adesea sa iti cumperi binocluri Porro foarte bune la preturi acceptabile fata de Roof.

1.Cel mai important aspect este calitatea lentilelor si a ocularelor

a) Coating ( sau antireflex dar aleg sa scriu multi termeni in engleza intrucat este limba in care sunt scrise instructiunile de multe ori si e mai usor de inteles).Rolul coatingului este de a minima pierderile de luminozitate care apar in momentul in care lumina vine in contact cu o sticla netratata. Chiar cand sticla e perfect tratata apare adesea o pierdere a luminozitatii de ca. 5%, pierdere care insa poate fi minimata prin tratarea lentilelor cu antireflex. Zeiss este prima firma care a descoperit sistemul antireflex prin anii 20-30.         Coatingul apare sub denumiri diferite:
-CO(coated optics)[/b] inseamna ca binoclul are una sau mai multe lentile care sunt tratate cu antireflex.
-FC(fully coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu antireflex.
-MC(multi coated) inseamna ca binoclul are un sau mai multe lentile tratate cu mai multe straturi de antireflex.
-FMC(fully multi coated) inseamna ca binoclul are toate lentilele tratate cu mai multe straturi de antireflex.      Cu cat mai multe cu atat mai buna calitate.
-PC-3 (phase coating) un tratament care imbunatateste si mai mai mult calitatea optica a lentilelor rezultand intr-o rezolutie mai buna si mai clara. Nu se foloseste la binoclurile Porro ci numai la Roof.
b) HD (high definition) lentile cu o calitate extrem de buna, la care contrastele sunt aproape perfecte, luminozitatea mai mare iar claritatea este uniforma pe toata suprafata lentilelor. (folosite de printre altele de Swarovski si Leica)
c)FL (fluorite) lentile din fluorite. Au practic acelasi rol ca cele HD (folosite de Zeiss si noul model de Leica)
d) ED (extra low dispersion) Nu la fel de avansat ca la cele cu HD dar mai bune decat lentilele cu FMC (folosite adesea de Pentax si Nikon).

2.Prisme interioare
    BAK-7 si BAK-4 (Barrium Crown) prisme superioare care maresc posibilitatea de a absorbi mai multa lumina. BAK-7 sunt bune, BAK-4 sunt si mai bune. Toate binoclurile de calitate se folosesc astazi de BAK-4.

3.Diametrul lentilei (obiectivului)/luminozitate
    Cu cat diametrul e mai mare cu atat mai clara si mai luminoasa va fi imaginea. Este intotdeauna de preferat ca luminozitatea sa fie cat mai mare. Problema este insa ca o data cu cresterea diametrului lentilei creste si marimea binoclului. Marimile cele mai des folosite sunt 20,25mm (la binoclurile de buzunar), 30,32mm, 40,42mm, 50mm si 56mm. Unele marci ca de ex. Bushnell si Pentax se folosesc si de 43mm, Minox de 52mm si 58mm iar Zeiss de 45mm (de exemplul la noul lor binoclu RF) sau 60mm la versiunea cu stabilizator.

4. Chromatic Aberration (Aberatie Cromatica)
    La lentile de calitate mai proasta se observa atunci cand lumina trece prin lentila un anumit colorit (violet, rosu, verde) in jurul obiectelor privite prin lentila. E o problema foarte enervanta, neplacuta si de nedorit. Pt. a evita astfel de probleme, pe langa metodele de mai sus se folosesc lentile acromatice sau apocromatice care prin a combina lentile negative si pozitive aduna razele de lumina intr-un buchet concentrat creeind in felul acesta o imagine cat mai perfecta posibil, fara influente ale anumitelor culori de curcubeu.

5. Collimation (colimare)
    Alinierea paralela a prismelor interioare creeind astfel o imagine balansata pt. ambii ochi. O colimare gresita (o aliniere gresita a prismelor) va crea direct o imagine dubla in binoclu. Intotdeauna un cosmar! Un binoclu decolimat nu valoreaa foarte mult dar poate fi in continuare folosit ca monoclu, privind doar printr-unul dintre cele doua tuburi. Decolimarea nu apare numai din cauza prismelelor ci si din cauza ca uneori lentilele ocularilor de deplaseaza una fata de alta fapt pt. care decolimarea poate fi uneori usor rezolvata prin a desface ocularul binoclului si a strange cum trebuie lentilele componente.

6. Field of view (camp vizual)
    Se masoara ori in grade, m ori in yards si reprezinta aria care se observa la o anumita distanta. De ex. un camp vizual de 6 grade inseamna ca 1000m se vede o zona de aprox. 105m si asa mai departe. Campul vizual se micsoreaza odata cu cresterea magnificatiei. Deci daca sunteti interesati de un camp larg vizual este indicat un binoclu Porro (stiute ca aviind campuri vizuale mai largi) 7x50 sau 7x56. In general cam toate binoclurile de 8x2 si 10x2 au campuri vizuale de 6-6,5 grade, intre 105 si 120m la 1000m. Binocluri de proasta calitate au campuri vizuale mizerabile creeind o senzatie tunelara.

    Exista adesea cazuri in care campul vizual nu este specificat concret la binocluri si cazuri in care campul vizual este specificat numai in grade, m sau ft.
In calcularea campului vizual se foloseste intotdeauna o formula foarte simpla dar din pacate putin cunoscuta:

    Campul vizual (in grade)= campul vizual specificat (in m/1000m) divizat cu 17,5 -in cazul in care masuratoarea se face in m.

    Campul vizual (in grade)=campul vizual specificat (in ft/1000yards) divizat cu 52.5 -in cazul in care masuratoarea se face in ft.

    Ca sa fie si mai la indemana, scriu mai jos majoritatea tipurilor de campuri vizuale existente la binocluri, cifrele ingrosate reprezentand majoritatea binoclurilor existente pe piata de genul 7x, 8x si 10x:

ft/1000yards

100 = 1.9° CV (ft imparatit la 52.5)
110 = 2.1°
120 = 2.3°
130 = 2.5°
140 = 2.7°
150 = 2.9°
160 = 3.0°
170 = 3.2°
180 = 3.4°
190 = 3.6°
200 = 3.8°
210 = 4.0°
220 = 4.2°
230 = 4.4°
240 = 4.6°
250 = 4.8°
260 = 5.0°
270 = 5.2°
280 = 5.4°
290 = 5.5°
300 = 5.7°
310 = 5.9°
320 = 6.1°
330 = 6.3°
340 = 6.5°
350 = 6.7°
360 = 6.9°
370 = 7.0°
380 = 7.2°
390 = 7.4°
400 = 7.6°
410 = 7.8°
420 = 8.0°

430 = 8.2°
440 = 8.4°
450 = 8.6°
460 = 8.8°
470 = 9.0°
480 = 9.1°
490 = 9.3°
500 = 9.5°
510 = 9.7°
520 = 9.9°
530 = 10.1°
540 = 10.3°
550 = 10.5°
560 = 10.7°
570 = 10.9°
580 = 11.0°
590 = 11.2°
600 = 11.4°

m/1000m

35 = 2.0° CV (m impartit la 17.5)
38 = 2.2°
41 = 2.4°
44 = 2.5°
47 = 2.7°
50 = 2.9°
53 = 3.0°
56 = 3.2°
59 = 3.4°
62 = 3.5°
65 = 3.7°
68 = 3.9°
71 = 4.0°
74 = 4.2°
77 = 4.4°
80 = 4.6°
83 = 4.7°
86 = 4.9°
89 = 5.1°
92 = 5.3°
95 = 5.4°
98 = 5.6°
101 = 5.8°
104 = 5.9°
107 = 6.1°
110 = 6.3°
113 = 6.5°
116 = 6.6°
119 = 6.8°
122 = 7.0°
125 = 7.1°
128 = 7.3°
131 = 7.5°
134 = 7.7°
137 = 7.8°
140 = 8.0°

143 = 8.2°
146 = 8.4°
149 = 8.5°
152 = 8.7°
155 = 8.9°
158 = 9.0°
161 = 9.2°
164 = 9.4°
167 = 9.5°
170 = 9.7°
173 = 9.9°
176 = 10.1°
179 = 10.2°
182 = 10.4°
185 = 10.6°
188 = 10.7°
191 = 10.9°
194 = 11.1°
197 = 11.2°
200 = 11.4°

     De preferat, sunt binoclurile cu campuri vizuale cat mai mari pt. a evita senzatia tunelara. Problema este insa constituita de faptul ca este greu de combinat optica de calitate cu campuri vizuale largi. Firmele care dupa parerea mea, au reusit sa scoata multe binocluri cu campuri vizuale mai largi au fost in special cele japoneze si in special Nikon. Versiunile lor de Nikon SE au campuri vizuale surprinzator de largi fara ca optica sa fi avut prea mult de suferit.
In general insa la binoclurile de magnificatie 7x, 8x si 10x este de preferat ca limita de jos a campului vizual sa fie de cel putin 6.1°, deci 107m/1000m.

7. Eye Relief (distanta focala)
     Este distanta dintre ochi si ocular la care ochiul obtine un camp vizual intreg. O distanta focala mare e foarte folositoare pt. cei care poarta ochelari dar si tuturor celorlalti utilizatori.

8. Exit Pupil (pupila de iesire)
     Marimea cercului de lumina care trece prin ocular. Cu cat pupila de iesire e mai mare cu atat mai clara imaginea. Pupila de iesire este foarte importanta si multi nu o iau in considerare. Ce rost are sa iti iei un binoclu care are lentile cu diametru bun, calitate acceptabila dar o pupila de iesire prea mica? Imaginea nu va fi ce ar fi putut sa fie. Nu uitati de ea cand va cumparati binoclul!!!

9. Lotu Tec, Rainguard etc
     Modalitati de tratament ale lentilelor care pe de o parte fac ca lentilele sa fie mai rezistente impotriva murdariei si prafului, iar pe de alta parte impiedica lentila de a se aburi. Daca ploua, picaturile de apa se vor diviza in particule foarte mici care vor aluneca usor pe lentila, nelasand urme urate si in acelasi timp ingaduind o claritate buna a imaginii in pofida ploii sau cetii.

10. Waterproof/Waterresistent
     Unele binocluri sunt rezistente la picaturi de apa dar nu faca fata umezelii indelungate (de exemplu daca ai binoclu in masina tot timpul) sau a contactului indelungat cu apa. Acestea se definesc a fi Waterresistent.
Waterproof sunt adesea binocluri umplute cu azot (un gaz mai uscat decat aerul) si sigilate cu un O ring. Acestea doua garanteaza ca binoclul face fata umezelii, ploii si chiar situatiei in care este scapat in apa dar nu ajunge la o adancime prea mare, fara ca binoclul sa abureasca inauntru. De preferat intotdeauna astefel de binocluri. Cateva firme au inceput sa experimenteze cu Argon si Krypton care fac binoclul mai rezistent si la schimbarile de temperatura.

11.Focus/focalizare
     Center focus/focalizare centrala- claritatea se regleaza cu ajutorul unei roti (focus wheel) adesea plasata intre tuburile binoclului. Trebuie reglata in permanenta in momentul in care distanta la care se priveste cu binoclul creste sau scade.
     Autofocus/autofocalizare- se regleaza cu ajutorul dioptriilor. Dupa ce s-a reglat odata, ramane la fel indiferent de distanta la care se priveste. Binoclurile autofoacalizate sunt adesea mai slabe optic decat cele cu focalizare centrala, dar sunt preferate adesea de vanatori si militari intrucat micile slabiciuni optice sunt compensate de faptul ca reusesc sa identifice rapid obiectele din teren. Binoclurile autofocalizate sunt foarte bune ca binocluri introductive la copii, intrucat sunt mai usor de folosit, nefiind nevoie sa fie focalizate tot timpul.

12. Dioptrie
     Se regleaza adesea prin a invarti ocularul din dreapta al binoclului fiind urmata de reglarea focalizarii. La binoclurile mai noi se regleaza la mijloc, la fel ca si rotita de focalizare centrala. La binoclurile autofocalizate exista reglaj al dioptriilor atat la ocularul din dreapta cat si la cel din stanga. Acest sistem dioptric, apare si la unele binocluri mai performante, de genul Zeiss Victory RF. Dioptriile centrale sunt cele mai bune putand fi blocate. In felul acesta nu se deregleaza in timpul in care binoclul se foloseste. Dioptriile se regleaza in general de la -3 la +3 insa exista si binocluri la care dioptriile se regleaza de la -5 la +5.

13. Magnificatie
      Cat de aproape ti se aduce imaginea. Se defineste intotdeauna printr-o cifra urmata de un X. Asadar 8x42, 10x56, 7x50 inseamna un binoclu care are o magnificatie de 8x, 10x sau 7x si lentile de diametre: 42, 56 si 50.

14.Magnificatie variabila
     Unele tipuri de binocluri, asemenea lunetelor apar cu magnificatii variabile (de ex. 8-15x50). NU SUNT DE RECOMANDAT! Toate binoclurile cu magnificatii variabile au o optica mai de proasta calitate decat cele fixe, sunt mai greu de manevrat si creeaza adesea o senzatie de voma sau durere de cap rezultata din faptul ca ochiul se forteaza mai mult, incercand sa focalizeze imaginea.
     Deasemenea, la magnificatii mai mari de 10-12x este adesea nevoie de o forma de sprijin (monopied sau trepied).
     Daca doriti totusi sa achizitionati asa ceva, cel mai de recomandat este Leica Duovid.

15.Binocluri "de zi" si "noapte"
     Exista anumite tipuri de binocluri care sunt construite pt. a se folosi mai mult in anumite perioade ale zilei. In general se poate spune ca binoclurile ale caror lentile au o nuanta verzuie (spun lentilele si nu imaginea) sunt cele mai eficiente in perioadele de lumina ale zilei pe cand binocluri care au o nuanta mai rosiatica a lentilelor se potrivesc mai bine utilizarii in timp de noapte (ex. Steiner Nighthunter).

16. Binocluri marine, militare, cu range finder (telemetru) si BIS
     Binoclurile marine nu sunt recomandate cu magnificatii mai mari decat 7x datorita faptului ca la mai mari tremura imaginea prea mult ingreunand folosirea lor. Pe vapoare de mare tonaj merge si cu magnificati pana la 10x dar de preferat este totusi 7x. 7x50 este tipul clasic de binoclu marin. Binoclurile marine au de multe ori compas.
     Binoclurile militare au adesea o scala de gradare, cateodata iluminata si uneori filtre infrarosii. Optic sunt adesea mai slabe decat unele civile dar in general de calitate foarte buna.
      Binocluri cu range finder (telemetru). Civil exista practic doua alternative: Leica Geovid si Zeiss Victory T*FL RF urmate de noile versiuni de Bushnell Fusion. Sunt binocluri care calculeaza distanta pana la obiectul privit cu ajutorul laserului. Zeiss Victory are si un un sistem BIS (Ballistic Information System) care calculeaza traectorie glontului. Sunt de folos la vanatoare. Leica nu are o optica asa de buna insa Zeiss e cel mai bun din lume la ora actuala, cu o optica de toata frumsetea!

17. Binocluri cu camera de fotografiat sau de filmat
     Cu siguranta ca multi ne-am gandit uneori ce avantajos ar fi daca am avea un aparat de fotografiat sau de filmat incorporat in binoclu. S-au facut incercari in a produce asa ceva, ce mai obisnuite fiind cele de la Bushnell. Problema este insa ca sunt binocluri mizerabile din p.d.v optic si mecanic iar pozele scoase sunt de foarte proasta calitate.
     Nici una dintre firmele germane nu a scos deocamdata un astfel de binoclu pe piata. Cand o vor face si daca vor mentine aceeasi calitate pe care o au astazi la binocluri, eu voi fi primul cumparator.

18. Binocluri cu stabilizator
     Asa cum spune si numele, sunt binocluri care ne permit utilizarea mai usoara a lor in pofida tremurului mainii. Sunt adesea binocluri cu magnificatii mai mari (15x, 16x sau 20x) care pot in felul acesta sa fie folosita fara monopied sau trepied. In general, la utilizarea terestra nu is au rostul datorita faptului ca optica lasa mult de dorit (in special la Nikon si Canon care sunt cele mai obisnuite la ora actuala). Daca e sa le folosim in masina sau in barca, atunci sunt destul de eficiente permitand o utilizare mai usoara.
Cel mai bun binoclu cu stabilizator la ora actuala e Zeiss Dialyt 20x60. Un adevarat monstru optic!

19.Monocluri
     Un singur tub in loc de doua. Multe monoculare sunt dotate cu range finder.
     Monocularele sunt foarte eficiente in situatiile in care greutatea carata e prea mare. Daca ai un aparat mare de fotografiat, trepied, rucsac plin de obiective etc, nu prea iti arde sa mai cari dupa tine prea multa greutate in plus. Aici, un monocular se poate dovedi ca fiind o alegere foarte eficienta.
     Cele mai bune sunt confectionate de Zeiss si Leica.

20.Twilight factor/ Factor crepuscular
     Reprezinta capabilitatea binoclului de a face fata conditiilor cu luminozitate scazuta. Cu cat e mai mare, factorul crepuscular, cu atat mai bine.

Binoclul perfect
     O magnificatie de 7,8 sau 10 (la magnificatii de peste 10x incepe sa apara un tremur al imaginii care poate fi considerat deranjant) cu o luminozitate de cel putin 42mm pana la 50mm, 56mm. Perfect colimat, fara aberatii cromatice, cu o distanta focala mare, cu o pupila de iesire mare, cu un factor crepuscular mare, cu focalizare si dioptrie centrala care se poate bloca, cu eye caps ajustabile, foarte bine cauciucat, construit solid (nu neaparat greu dar solid), cu lentile FMC HD sau FL, cu curea de neoprene ale carei agatatori sa stea in partile exterioare ale binoclului, usor reglabila, cu protectie pt. oculari care sa ramana atarnata pe curea si protectie pt. lentile care sa stea tot timpul pe binoclu.

     Evitati binoclurile cu o magnificatie mare dar lentile cu diametru mic. Imaginea va fi neclara, mai intunecata, contrastele slabe. Urmatoarele combinatii magnificatie-luminozitate sunt de recomadat:
7x40, 7x50, 8x30, 8x40, 8x42, 8x43, 8x45,8x50, 8x56, 10x40, 10x42, 10x43, 10x45, 10x50, 10x56. La binocluri peste 10x evitati diametru mai mic de 42mm lar la cele de 15x nu mai mic de 56mm.
     Binocluri de tipul 8x20, 8x25, 10x25 etc. sunt bune numai daca sunt produse de firmele cele mai tari care compenseaza diametrul mic al lentilei cu o calitate foarte buna, imaginea fiind mai slaba dar comparativ cu altele excelenta.
     Binocluri de genul 20x50, 16x42, 10x20, 10x25, 10x30 si altele de genul acesta nu sunt de recomandat.      Anumite exceptii fiind la binoclurile de la clasele superioare.

     Evitati binocluri cu BAK-7, sau lentile care nu sunt FMC. La fel cele care nu sunt Waterproof si sigilate cu O ring.

     Nu cu mult timp in urma am avut un schimb de pareri cu Holger Merlitz, un profesor de astrofizica considerat ca una din marile materi cenusii in ce priveste cunostiintele privitoare la binocluri. Mi-a impartasit ceva ce nu cunosteam si anume ca materialele din care Zeiss, Leica si Swarovski isi confectioneaza lentilele sunt inrudite cu pietrele pretioase. Cu alte cuvinte, materiale care, deja in faza incipienta, sunt foarte pure si cu o rezistenta foarte mare. Imi confirma o suspiciune pe care am avut-o mult timp si anume ca trebuie sa existe un alt secret in spatele succesului lor in ce priveste confectionarea "sticlelor" lor. Nikon, Steiner, Kowa printre altii folosesc teoretic aceleasi metode de tratament al lentilelor si cu toate acestea nu reusesc sa creeze aceleasi lucruri. Se pare asadar, ca o parte a secretului este constituita de calitatea materialelor cu care lucreaza.

     De aceea, si nu numai, trebuie in continuare sa sustin ca in ce priveste binoclurile exista doar 3 firme care se pot plasa pe primul loc:
Zeiss, Swarovski si Leica. Intre ele si celelalte e o distanta destul de mare desi binocluri ca Nikon EDG, Kowa Prominar, Steiner Peregrine sau Nighthunter, par sa se apropie de ele.

     Daca ai luneta, iti mai trebuie binoclu?
     Da! Luneta nu iti furnizeaza aceeasi imagine ca binoclul. Daca te vei uita printr-o luneta la o magnificatie de 10x42 si dupa aceea printr-un binoclu de calitate similara de 10x42 vei observa ca imaginea este mai clara si de calitate mai buna prin binoclu. Asta pe de o parte din puctul de vedere in care sunt asezate prismele si pe de alta parte datorita faptului ca creierul inregistreaza imaginea mai bine cand e vazuta de doi ochi decat de unul.

     Daca privind prin binoclu se pare ca experimentezi o ameteala, ochii iti lacrimeaza, trebuie sa clipesti mai des, te ustura sau par obositi sau experimentezi un inceput de durere de cap....atunci ai un binoclu de proasta calitate. Cu binoclurile de calitate buna nu apar astfel de probleme.

     In concluzie, daca ar fi sa spun care este cel mai bun binoclu din lume, la ora actuala, as avea probabil aceeasi parere cu cei de aici:

http://www.birdwatching.com/optics/2008 ... _main.html

     Cu exceptia faptului ca intre timp, au aparut cateva binocluri noi dintre care Swarovski Swarovision este dupa parerea mea cel care ar trebui sa se plaseze pe locul 1 atat la 10x42 cat si la 8.5x42.


LUNETE TERESTRE

     Aici nu va mai trebui sa scriu la fel de mult intrucat majoritatea aspectelor specificate la binocluri se aplica si la lunete.
     Lunetele terestre sunt de doua tipuri: drepte si inclinate.

     Ambele au avantajele si dezavantajele lor.
     Cele inclinate sunt in general favorizate de ornitologi pt. faptul ca e mai usor sa privesti cu ele in copaci si pasari in zbor. Deasemenea, nu e nevoie sa ridici trepiedul atat de mult pt. ca luneta sa iti ajunga la nivelul ochiului ceea ce face ca trepiedul sa fie mai stabil.
      E mai usor sa fie folosite cu monopied pe fereastra de la masina, putand fi orientate in orice directie (adesea multumita butonului ce permite rasucirea lunetei in jurul axului propriu).
      Un alt avantaj este ca poate fi folosita si ca luneta astronomica.

     Cele drepte sunt adesea preferate de vanatori, pt. ca e mai usor sa privesti prin ele culcat. Deasemenea la tir de poligon, luneta poate fi plasata in aceeasi directie si la acelasi nivel cu arma, usurand verificarea loviturilor de la tinta.
     Observatia se face cu o fractiune de secunda mai repede, creierul nefiind nevoit sa se adapteze la unghiul de observatie.

     Lunetele terestre vin atat cu magnificatie fixa cat si variabila.
     La fel ca si in cazul binoclurilor, cele cu magnificatie fixa sunt optic superioare celor cu magnificatie variabila cat si faptul ca au campuri vizuale mai largi. Au insa dezvantajul faptului ca in momentul in care iti doresti o alta magnificatie va trebui sa desurubezi ocularul pt. a monta un altul. Asta ia secunde pretioase in care pasarea pe care vrei sa o vezi poate si-a luat deja zborul cat duce si la faptul risti sa uzezi canalele de insurbare a ocularului.
     De preferat sunt asadar lunetele cu zoom, in special intrucat acestea au devenit de foarte buna calitate in ultimii ani.

     Variantele cele mai de calitate, de genul Swarovski, Zeiss, Kowa etc, au doua tipuri de rotite de focalizare. Una mai rapida si una mai fina pt. a obtine un contrast cat mai clar.

     Magnificatiile clasice la lunete terestre sunt de 15-45x, 20-60x si 25-75x. Personal nu sunt adeptul magnificatiilor prea mari (peste 60x) intrucat le gasesc a fi inutilizabile, in majoritatea cazurilor, datorita mirajului. Intr-o zi calda de vara, chiar magnificatii de peste 30x vor fi prea greu de folosit.
     Pe de alta parte, sunt un mare sustinator al obiectivelor largi. Asta da multa luminozitate lunetei si asa ceva e avantajos in orice situatie. Asemenea binoclurilor, cu cat magnificatia e mai mare cu atat mai bine este daca obiectivul e mare, imaginea devenind mai luminoasa si contrastele mai clare.
     Majoritatea lunetelor au asadar astfel de combinatii: 15-45x60, 15-45x62, 15-45x65, 15-56x65, 15-45x50, 20-60x70, 20-60x77, 20-60x80, 20-60x82, 20-60x85, 20-60x88, 20-60x100.

Lunete cu camera de fotografiat

    Si aici Bushnell a facut cele mai multe incercari (nereusite si de data aceasta) urmat de KOWA. Din pacate si varianta construita de Kowa s-a dovedit a fi una relativ nereusita, in parte datorita opticii mai slabe si in parte datorita caliatii slabe a aparatului foto.
     Daca doriti asa ceva, dupa parerea mea, singura luneta care merita a fi achizitionata la capitolul acesta este Zeiss Photoscope unde atat luneta cat si camera foto au o calitate foarte buna.

     Daca ar fi sa fac o clasificare personala a lunetelor aceasta ar fi urmatoarea: 
1. Kowa Prominar 883 20-60x88
2. Zeiss Diascope 20-60x85 si 20-75x85
3. Swarovski HD 20-60x80
4. Leica Televid APO 20-60x82 si Nikon EDG 20-60x85
5. Nikon Fieldscope ED 25-75x82
6. Optolyth 20-60x100


Trepied

     O luneta fara un trepied de calitate e ca o barca fara carma, imposibil de folosit.
     De recomandat este ca trepiedul sa fie foarte stabil intrucat fiecare vibratie e accentuata la dimensiuni insuportabile la magnificatii de 20-75x. Un trepied stabil insa da voie lunetei sa presteze la capacitatea ei reala.
     De preferat sunt cele de carbon de gen Manfrotto sau Gitzo, dar merge foarte bine si cu variante din aluminiu.
     Personal folosesc un trepied de aluminiu Zeiss, fabricat de Manfrotto pe care am instalat o Kowa Prominar 883 20-60x88. Chiar si in conditii de furtuna pot sa folosesc luneta destul de lejer pana la magnificatii de 40x, iar in conditii normale de vant, pana la 60x.
     Nu va zgarciti la trepied ci oferiti lunetei ceea ce are nevoie!

     Atat la binocluri cat si la lunete, evitati pe cat se poate sa achizitionati chinezisme. In majoritatea cazurilor optica e foarte proasta si mecanica se va defecta destul de repede. Variantele germane si cele japoneze sunt fara indoiala, de cea mai buna calitate.

SURSE  Informatii: http://www.astronomy.ro/

luni, 17 octombrie 2016

Barometru aneroid


BAROMETRU ANEROID


   Barometru aneroid functioneaza in baza unei capsule aneroid (fabricata dintr-un aliaj de beriliu si cupru) vidata. Variatile de presiune produc dilatarea sau contractia capsulei, miscare ce este transferata indicatoruli de pe cadran cu ajutorul unui sistem de parghii. Cadranul este gradat numeric cu presiunea atmosferica in milimetri coloana de mercur (torr) si/sau bari. 




   Reglarea barometrului aneroid: 
 -actualizati barometru cu presiune locala, cu ajutorul unei surubelnite rotiti surubul de reglare de pe spate pana cand acul indica presiunea locala pe care o "culegeti" din online de pe site-urile meteo sau vremea [Marea majoritate a site-urilor de meteo afiseaza presiunea atmosferica in milibari mb, mbar  -de ordinul 900-1000-1100mb-  iar pe unele barometre (cele englezesti in particular) scala este marcata in Tol coloana de mercur inHg de ordinul 27,5-31,5, conversia o puteti face cu ajutorul convertorilor de presiune din on-line].




   Citirea barometrului:
  -loviti usor cu degetul pe ecranul de sticla si dupa ce acul indicator se linisteste cititi presiunea dupa pozitia acului pe scara barometrului.
De cate ori schimbati locatia barometrului este necesara reglarea lui, dealtfel, verificati periodic (macar lunar) functionarea lui dupa datele de presiune din on-line.


   Marea majoritate a barometrelor au inscriptii suplimentare pentru a fi mai usor de inteles:
-text:


-icoane:



SURSE   Informatii: INMH si internet;
                Foto:          internet;